Реферат: Toma Cerba

Starea meterială a familiei era foarte grea, mai ales că trebuia de plătit şi taxa pentru studiile fratelui mai mic Ion.Toma ar fi vrut să înveţe mai departe, însă totul depindea de aceea dacă i se acorda sau nu bursa din fondul lui A.Ciufli. după multe şovăeli colegiul pedagogic a hotărît, în sîrşit, să-i acorde bursa. Problema unde să-şi facă studiile el o rezolvase din timp. Pe atunci deja funcţiona calea ferată Chişinău – Odesa, şi el a hotărît să-şi facă studiile la facultatea de ştiinţe naturale a Universităţii din Novorosiisk. Însă toamna numele lui T.Ciorbă figura în listele studenţilor facultăţii de medicină a Universităţii “Sf. Vladimir” din Chiev.

Alegerea Universităţii din Chiev pentru continuarea studiilor de către T.Ciorbă era legată, probabil, de o tradiţie veche, căci pînă atunci în oraşul de pe Nipru veneau mulţi originari din Moldova, care îşi făceau studiile la academia Chievo-Braţcaea.

Condiţiile igienice extrem de rele ale oraşălui contribuie la apariţia epidemiilor. Au fost cazuri, cînd cele trei clase inferioare aproape jumătoate din numărul de elevi lipseau de la lecţii săptămîni întregi.

Viaţa lui Toma aici, la universitate, se deosebea cu mult de viaţa lui de la liceu.

Abea peste cîteva luni T. Ciorbă a început să studieze în sensul deplin al cuvîntului obiectele de medicină. El învăţa cu pasiune, mai ales, că avea aşa profesori, încît orice şcoală medicală l-ar fi invidiat.

Toma căuta să nu lipsească nici de la o lecţie interesantă, mici de la o conferinţă sau adunare studenţească.Dar continuarea studiilor a devenit mai grea: starea materială a lui Toma s-a înrăutăţit de tot.

Trebuie de reamintit că pe atunci numai cinci-şase procente din tot numărul studenţilor erau asiguraţi cu bursă.

Mijloacele agonisite de Toma în timpul vacanţei de vară în urma serviciului, pe care îl făcea el în diferite spitale de zemstvă, erau insuficiente pentru a acoperi cheltuelile de întreţinere.Deaceea el a fost nevoit să-şi întrerupă studiile de cîteva ori.Şi totuşi perseverenţa şi răbdarea, ajutorul prietenilor i-au permis să-şi termine studiile şi să dee cu succes examenele de absolvire.Cînd i se îmîna multaşteptata diplomă de gradul I, el era sigur, că-şi va consacra viaţa combaterii infecţiilor, că inima şi cunoştinţele sale aparţineau poporului.

Sa terminat procesul de formare a tînărului Ciorbă. El se ăntorce ăn oraşul natal Chişinău cu intenţiea fermă să ănceapă o luptă grea şi de lungă durată pentru sănătatea oamenilor.

La sfărşitul anului 1893 el a reuşit să obţinăo anumită sumă de bani, cu care a cumpărat din Varşovia două etuve model Iung, dintre care una a fost lăsată pentru nevoile oraşului, iar a doua a fost trimisă în judeţul Orhei, unde apăruseră cazuri de holeră.

Cu toate greutăţile, doctorul T.Ciorbă a reuşit să rezolve aceste probleme în doi ani.

În anul 1896 în faţa mulţimii, adunate la marginea dinspre Buiucani a oraşului, a fost inaugurat spitalul pentru infecţioşi. Acest spital era construit după proectul şi sub conducerea doctorului T. Ciorbă. Cinci foişoare separate, situate la o distanţă anumită unul de altul, morga şi alte clădiri aucziliare, făcute frumos din piatră şi acoperite cu ţiglă roşie, dădeau spitalului un aspect încîntător pe fondul verdeţii.

T. Ciorbă devine medic-şef al spitalului, medic-curant, bacteriolog prosector, econom, pedagog pentru tinerii lucrători medicali,tată bun pentru toţi bolnavii. Pe atunci doctorul T. Ciorbă devine deja om renumit, cunoscut de toţi de la mic şi pînă la mare.În sfîrşit, a devenit o realitate visul lui despre aceea că “combaterea eficientă a epidemiilor va fi posibilă numai atunci cînd va fi unită acţiunea a două organizaţii diferite –curativă şi sanitară ...”.