ПОМОГИТЕ ПОЖАЛУЙСТА!!!!!!СРОЧНО!!!!!!!!!!! poezie frumoasa de primavara

 Zambind printre-ale primaverii ruguri, In taina, liliacul timpuriu Intredeschide buzele din muguri. Dar cerul s-a schimbat in plumburiu. Zapada, ploaia, uite, si-au dat mana, Alaturi bat cu pasii uzi tarana, De parca primavara n-a venit. Tarana s-a umflat, s-a-mbolnavit, A-ncremenit si-a capatat pe fata Lucioase, triste pojghite de gheata. Impotmoliti la marginea miristii, In gand injura vremea tractoristii. Strang buzele plesnite-n vant si tac. Li-i ud pana si pacul de tabac Si trebuie sa stea in glod, s-astepte, S-astepte pana timpu-o sa se-ndrepte. Vuieste lung al strungului ecou, Ca o imensa struna incordata. E mohorat prietenul meu nou Si-i totusi mai febril ca niciodata. Suiera serpii spanului si curg, Metalul isi roteste curba raza. Prietenul imi pare un chirurg Ce viata unui om salveaza, Desi o piesa de tractor cand faci, De obicei nu semeni cu un vraci. — Ce-atata graba-n gesturile tale, De ce atata incordare-ti ceri? In ale tale palme minerale De unde ai nestinsele puteri? — Vezi, ploaia si zapada si-au dat mana, Alaturi bat cu pasii uzi tarana, Impotmoliti la marginea miristii Nerabdatori asteapta tractoristii… Iar cand pamantul s-o zvanta sub soare, Vor trebui tractoare multe, noi, Ca timpul scurs si fara inturnare Sa-l smulga tractoristii inapoi! Puterile acelor ce-ar munci, Dar sunt siliti indurerati s-astepte, In vinele prietenului bat Si-n limpezimea gandurilor drepte; El a primit prin vine nevazute Nelinistile care fierb in ei. Aceasta-i solidaritatea clasei Si-i inima prietenilor mei. … S-a inecat lumina-n pacle grele Si bezne reci au palpait pe lut. Mi-am insotit prietenul acasa Si prin gradina-i trista am trecut. In palcuri liliacul timpuriu Se legana scheletic si pustiu, Cu crengile-n carlig, ca niste cangi. Muguri cazuti se destramau sub crengi… M-a intrebat cu voce sugrumata: — Tu ce zici? Mai inmugureste-o data? Apoi cu degetele aspre, groase, Arse de span si de rugina roase, Mi-a aratat ce mari erau sa fie Mugurii fini de floare timpurie… Prietene cu degete de colos Ce da masura gingasiei florii, Iubesti o floare-atata de duios, Cum stiu sa o iubeasca visatorii. Prietene, te doare moartea ei Cum poate doar pe-un mare om sa-l doara… Si-ai dat masura plinei frumuseti Cand degetele-ti floarea masurara… Dar nu stii? Liliacul timpuriu Mai poate-nmuguri si-a doua oara. Tu esti puterea care-nsufleteste Pamantul — si-l preface bun si viu. Tu rasadesti in inimile noastre Si-n cantec liliacul timpuriu.